E grav…
E grav atunci când uiţi de joc şi totul devine o competiţie. Dar pentru ce, şi până la urmă, de ce? Căci se uită atât învingătorii, cât şi învinşii, şi îţi dai seama că ai jucat şi te-ai chinuit degeaba. Joacă de dragul de a juca, fiindcă e frumos şi îţi arată adevăratul caracter, fiindcă te înalţă. Nu juca pentru gloria unei tinichele, căci lumea va uita că ai câştigat-o,în schimb, joacă pentru gloria clipei, căci fiecare clipă este minunată, aşa că sărbătoreşte-o. E grav când pleci de undeva, te pierzi pe traseu, uiţi unde ar fi trebuit să ajungi, nu mai găseşti cale de întoarcere, şi nici nu mai doreşti să ajungi acolo. Te-ai speriat, şi îţi e frică. Află ceva: greutăţile sunt fireşti, aşa că întâmpină-le cu bucurie.…