Venim, stăm, plecăm

Dacă îți pasă/Apasă

Reading Time: 2 minutes

Salut şi bine te-am găsit! Mă poţi asculta, poţi proba ce zic şi să tot faci în viaţa ta, fiind astfel încă o persoană care face aceleaşi lucruri, ori poţi să pretinzi că eşti surd. Fiecare om, inconştient sau nu, joacă pe rând unul din următoarele două roluri: fie învăţăcel, fie învăţător( şi asta fără a fi făcut o facultate de profil). Ne credem insignifianţi poate la un moment dat, şi că ceilalţi nu au ce să înveţe de la noi, ori atât de infatuaţi, încât să zicem că noi nu avem ce învăţa de la ceilalţi. Greşit, poate cel mai aiurea lucru de spus! Ascultă de înţeleapta vorbă populară, căci multă dreptate are:”Omul cât trăieşte tot învaţă!”

Am văzut şi auzit de cazuri de persoane trecute de 40, 60, 80 care au continuat şi continuă să înveţe lucruri noi. Nu am venit pe acest pământ cu un cap plin de toate cunoştinţele din lume, ci învăţăm pe parcurs tot ceea ce e necesar. Ţinem minte, şi unde nu ştim, întrebăm şi băgăm la cap. Niciodată, nu contează vârsta ori poziţia, nu eşti în măsură să spui că le ştii pe toate.

Cele mai frumoase lecţii de viaţă le dau copiii, care sunt extrem de inocenţi şi care descoperă lumea cu o pereche magică de ochelari, punând un şir continuu de „De ce?”. Pentru ei, după cum spunea şi Blaga în poezia lui, lumea lor e jocul. Se joacă, şi se tot joacă. Iubesc jocul şi descoperă lumea prin joc.

Un alt lucru important cu privire la lecţii e credibilitatea. Noul tip de lider, cel al secolului XXI conduce prin forţa exemplului. Are un set de valori, principii, pe care le respectă şi este consecvent, astfel că el face ceea ce spune. Dacă cere punctualitate, el însuşi este punctual. Dacă pretinde seriozitate şi profesionalism, el însuşi va da dovadă de profesionalism. Şi ştie că dacă va călca în străchini, îşi va pierde credibilitatea.

Şi acum,  vă prezint o lecţie de viaţă primită vinerea trecută.The story goes like this:Am început  de ceva timp, mai exact de acum 2 săptămâni să alerg zi de zi pe stadion câte 2, maxim 5 ture nonstop. Şi vinerea trecută, prezent acolo, la datorie.Vine la un moment dat, în timp ce urcam şi coboram nişte trepte, administratorului stadionului şi îmi sugerează să urc 3 trepte, să mă duc şi să vin în pas adăugat şi după aceea să cobor( erau nişte trepte şi în partea dreaptă şi stângă erau nişe scânduri lungi, peste care poţi sta, dar care momentan sunt folosite pe post de cadru propice pentru diverse exerciţii). Mi-a spus că efortul trebuie dozat şi lucrurile trebuie făcut pe rând, treptat. Dacă le faci altfel, le faci degeaba. Nu poţi să vii pe stadion, şi să faci dintr-odată 10 ture, ci o iei treptat. Un alt lucru important pe care mi l-a zis e că ambiţia e ucigătoare. Dacă faci lucrurile greşit, vei ajunge să clachezi.

E unul din cei mai buni profesori ce ar putea trăi. Zice din propria lui experienţă, şi în al doilea rând, doar mi-a sugerat, la fel de bine, după părerea lui, pot să nu fac ce mi-a recomandat.

Voi, cum staţi cu lecţiile de viaţă? De la cine şi ce învăţaţi? Ce lecţii de viaţă îi puteţi învăţa pe ceilalţi?


Dacă îți pasă/Apasă

2 thoughts on “Venim, stăm, plecăm

  • Mihai, sunt de acord cu tine, omul cat traieste invata. Ai scris fain si ce mi-a placut este „puterea exemplului” ceea ce spui sa indeplinesti tu insuti. O astfel de persoana as fi gata sa o urmez. Felicitari pentru articol! 🙂

    • Mersi mult, Cipri draga! Tu insuti esti o persoana ce o admira ceilalti si ce o urmeaza, desi poate nu iti dai seama de acest lucru. Keep up the good work! Domnul fie cu tine si sa te intareasca in continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *