Home Alone revizitat

Dacă îți pasă/Apasă

Reading Time: 2 minutes

Azi a fost vorba despre un film simpatic, clișeic de sărbători, „Singur acasă 1”. A făcut cinste Pepsi, căci am participat la un concurs pe facebook și am câștigat o invitație dublă și un meniu mediu cu popcorn și suc.

Sună ciudat, dar revăzându-l, mă gândesc că mai degrabă decât a fi despre mama care e frământată de copilul ei dacă e bine sau nu, e un film cu un puternic fundament despre teamă, siguranță și depășirea fricilor plus încredere în sine și în ceilalți.

Suntem ancorați în părerea negativă a celorlalți despre noi, încât chiar dacă nu au dreptate, noi tot tindem să îi credem.

Temeri avem cu toții: că nu suntem respectați, că nu ne vom împăca cu ceilalți, că nu suntem băgați în seamă, că nu suntem ascultați, că nu ne vom descurca singuri, că ceilalți ne vor face rău; toate acestea fiind redate prin relațiile dintre Kevin și frații/surorile lui, el și părinții lui, frica față de vecin, discuțiile cu vecinul său în vârstă, și pățaniile cu infractorii.

Siguranța apare când vedem că putem, că suntem în stare, victorie mică una după alta.

Depășirea fricilor e un proces ce se construiește încet-încet, pași cu pași. E nevoie și de încredere din partea celorlalți, dar și de un mic salt de credință.

Încrederea în ceilalți uneori ne poate face să avem îndoieli și frici despre noi, despre lume, despre vecini, Cum zicea și recomanda și Descartes, ar fi indicat să punem la îndoială ce auzim și aflăm din mediul înconjurător.

Una-alta, atât eu cât și ceilalți( deși văzusem cred că toți din sală filmul) am râs copios. Este și rămâne în continuare un film de referință cu privire la perioada Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă.


Dacă îți pasă/Apasă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *