Viața jucăriilor-Life of toys

Dacă îți pasă/Apasă

Reading Time: 6 minutes

Cei de la Disney alături de Pixar fac împreună o echipă foarte bună. În ’95  au făcut primul film despre jucării, iar în ’99 a urmat continuarea. Am o carte plină de recenzii,  “De ce vedem filme” și îmi veni gândul să scriu recenziile proprii la filmele din ele. Sunt multe, îmi va lua ceva timp, dar e o călătorie pe care am început-o cu drag.

Primul articol din această serie se referă la ”Toy story”. Am văzut 1 și 2ul, urmând să vizionez 3ul și cumva, cândva și 4le. A fost în cinematografe și nu am mers, că mă gândeam că nu înțeleg mare lucru dacă nu am văzut celelalte 3. Mai sunt multe altele de văzut, unele văzute deja, dar la care urmează recenzii.

Despre ce e vorba în aceste 2 filme? Despre jucării, care vorbesc, care au poveste a lor. Când pisica nu e acasă, sau în acest caz, copilul, ei se trezesc la viață, vorbesc, se mișcă, au sentimente. În universul unui copil de vreo 11-12 ani apare o nouă jucărie, care pune în pericol supremația de lider a unui cowboy, Woody în fața celorlalți. Culmea sau nu, băiatul începe să îi dea mai multă atenție jucăriei spațiale, Buzz Lightyear.

E un film complicat ca și fir narativ, dar la un moment dat, el( cowboyul) vrea să îl înlăture pe cosmonaut aruncându-l în spatele biroului, dar prin accident acesta cade de pe geam. Moment în care toate jucăriile cred că el a vrut să scape de Buzz Lightyear. Lumea îl consideră vinovat, dar el ajunge să se împrietenească cu el și trec prin tot felul de aventuri pentru a ajunge din nou alături de copil și de celelalte jucării. Ajung la o pizzerie, în casa vecinului( care era sadic și chinuia jucăriile) și alte și alte aventuri, cowboyul fiind cel care salvează situația, pe astronaut și își restabilește onoarea.

Al doilea film ne aduce un univers deja obișnuit unii cu alții, dar acum rolurile se schimbă, și Buzz Lightyear e cel care trebuie să îl salveze pe cowboy. Woody ajunge printr-un accident în mâna unui colecționar de jucării( jucării tematice cu privire la el și celelalte 3  personaje dintr-un serial din anii ’60), colecționar care ciudat sau nu, e chiar proprietarul magazinului unde se vând jucării. Ajuns să vadă că el este o piesă importantă alături de un cal, un miner/prospector și o fată din Vestul sălbatic, este indecis dacă să plece în Japonia pentru a fi expus la un muzeu ori să revină alături de ceilalți. Jucării care între timp organizaseră  o misiune de salvare pentru el. În final, o convinge și pe fată( iau și calul) și îl lasă pe colecționar cu buza umflată.

Filmul se termină cum toate jucăriile( și o parte din Barbiile din magazinul colecționarului), cântă și dansează pe ”You’ve got a friend in me”, un leitmotiv al acestei francize, prietenia.

Filmele sunt foarte amuzante pe alocuri, și cu trimiteri la cultura pop( se face referire în 2 la Happy Mealul de la McDonalds, la scena din Star Wars cu ” Sunt tatăl tău”) , cu voci de actori celebri,  pe măsura personajelor ( Tim Allen ca și Buzz Lightyear, Tom Hanks ca și Woody și mulți alți actori celebri).

Cel mai bine e să le vedeți și să vă convingeți pe propria piele că aceste 2 filme sunt foarte captivante, emoționante și amuzante. Fiecare film e un puternic exercițiu de imaginație și arată răspunsul unor adulți la întrebările unor copii, dar nu numai: ”Cum ar reacționa jucăriile la lumea adulților?” ”Ce ar face jucăriile dacă una ar fi înlocuită? ” ”Cum se înțeleg jucăriile între ele?” . Un procedeu foarte des folosit în crearea de povești minunate, și de altfel foarte bine folosit și de către realizatorii acestui film.

Filmele tratează în principiu 4 teme de bază: atașamentul și plictisul față de obiecte/ceilalți, invidia( Buzz Lightyear are mai mult succes în rândul lui Andy, și aflăm că nu doar în rândul lui), conducerea și prietenia. Teme care sunt intercalate și interpuse cu alte subteme precum camaraderia,  creșterea copiilor, grija/respectul față de ceilalți și de obiecte.

Sunt filme vechi( 1995 și 1999), dar în continuare rămân actuale unele idei din ambele filme: da, copii se plictisesc de unele jucării, și în rare ocazii unele jucării rămân până la finalul vieții, oamenii se plictisesc și se maturizează.

Ce ne învață aceste filme e că acestea( de mai sus) sunt lucruri normale, obișnuite, dar contează felul cum facem față noi, ca și copii sau adulți la renunțări, la uitare, la prietenie. Sunt de ce nu, un bun exercițiu de creștere a inteligenței emoționale, că nu e nevoie să ne pripim atât de mult cu concluziile și să fim mai răbdători în a judeca situația( până să vadă că Woody dorea să îl salveze de fapt pe Buzz  Lightyear, ei credeau opusul) .

The Disney company and Pixar make together a good team . In ’95 they made their first film about toys, and in ’99 they made the sequel. I have here in my hometown a book full of movie reviews, ”Why we see movies?” by Alex Leo Șerban and I had the thought of writing my own version of reviews to them. There are many, and it will took me some time, but it is a journey that I have started with pleasure.

The fthe irst article in this serie is about ”Toy story”. I saw 1 and 2, and I have in plan to see 3 and somehow, the 4th. It ran in cinemas and I did not went, because I thought that I will not understand a big deal because I did not saw the other 3. There are many more movies to see, some that I saw already, and are waiting to be reviewed.

What is about in these 2 movies? It is about toys, that speak, that have their story. When the cat is not home, or in this case, the child( or people, generaly), they wake up, talk, move, have feelings. In the universe of a child of 11-12 years old comes a new toy, that begins to threatens the supremacy of a cowboy toy, Woody. As expected, the boy gives more attention to the new toy, a spatial one, Buzz Lightyear.

It has a complicated narative point, but at one moment, him( the cowboy) tries to get rid of the spatial toy by trowing him in the back of the desk, but by accident he falls from the window. Moment in wich all other toys start to believe he wanted to get rid off Buzz. The world considers him guilty, but he manages to befriend and pass through different adventures to get back at the child and other toys. They come to a pizza place, in the neighbour’s house( wich was sadic and torturres the toys) and other adventures, the cowboy being the one that saves the day, the astronaut and cleans his name.

The second movie brings us a universe that we are used to it, but now the roles are changed, and Buzz Lightyear is the one that is rescuing the cowboy. Woody get by accident in the hands of a toy collector( thematic toys  concerning him and other 3 characters from a TV show from the ‘60’s), collector that weird or not, is the owner of the toy shop. He manages to see that he is a part of a bigger picture together with a horse, a prospector and a cowgirl, he is undecided if to go to Japan to be exposed in a museum or to come back to his owner.

Finally, he convinces also the girl( he takes the horse) and leaves the collector empty handed.

The movie ends with a scene where all the toys( even some Barbie dolls from the collector’s shop) sing and dance on the song „ You’ve got a friend in me”, a recurrent theme of this franchise, friendship.

The movies are very funny, and from time to time, they are making refferences to pop-culture or other movies( you can tell is about Happy Meal and McDonalds when the pig mentions about the T-Rex being the toy given, and the scene from „Star Wars”  with „I am your father”) with famous voice actors, according to the characters( Tim Allen as Buzz Lightyear, Tom Hanks as Woody as many others).

It is better for you to see them and to convince on your own that these two movies are very captivating, emotional and funny. Each movie is a powerfull imagination exercise and it shows the answers of grown-ups to some children questions, but not necessary,  like: ” How would the toys react to the adult world? ” ” What would the toys do if one would be replaced? ” ”How do toys get along with each other? ” A very used process in storytelling, and a very good use of it in these two movies.

The movies are about 4 main themes: the atachement and boredom to objects/others, envy( BuzzLightyear has more success with Andy, and with the toys), leadership and friendship. Themes that are intertleaved and intertwined with other subthemes like camaraderie, growing kids, taking care and respect of others and objects.

These two are old movies( 1995 and 1999), but remain actually still relevant some ideas from both of them: yes, people get bored of some toys, and in rare ocasions end up until the person dies, people get bored and grow up.

Wwhat teaches these movies is that above are normal things, ordinary, but it matters the way we handle them, as child or adult to giving up, to oblivion, to friendship. They are, why not say that a good exercise of growing our EQ( emotional quotient), that we do not need to rush so much with the conclusions and be more patient  to judge a situation( until they saw that Woody was trying to save Buzz Lightyear, they thought the opposite) .

Sursa imaginii


Dacă îți pasă/Apasă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *